Sunteţi de acord cu exploatarea gazelor de şist ?

Acest oraş a luptat cu fracturarea şi a câştigat

Interdictii legislative a fracturarii hidraulice » Acest oraş a luptat cu fracturarea şi a câştigat

Sursa: http://www.motherjones.com/environment/2013/05/dryden-new-york-fracking-ban-lawsuit

Micul oraş Dryden din New York tocmai a câştigat dreptul de a-i trimite pe frackişti la plimbare

                                                                                                          un articol de Kate Sheppard

Nu cu mult timp în urmă, cea mai litigioasă problemă din Dryden, New York, era angajarea unui nou hingher. Situat în regiunea Finger Lakes din New York, Dryden este un oraş rustic cu o populaţie de doar 14 500 de persoane, răspândită pe o suprafaţă de 2,6 kilometri pătraţi. E “un pic mai progresist decât oraşul obişnuit din fundul provinciei”, explică administratorul oraşului, Mary Ann Sumner, deoarece unii rezidenţi sunt veniţi din Ithaca învecinată, un oraş universitar. “Dar suntem totuşi un oraş din fundul provinciei”, cunoscut pentru fermele de lactate şi lanurile de porumb.

Însă totul s-a schimbat în august 2011 când Dryden a devenit unul din primele oraşe din New York care a interzis fracturarea. Cei interesaţi de gaze naturale au intentat proces rapid, aducând locşorul cândva apatic în mijlocul unei dezbateri naţionale despre forajul de gaze. Săptămâna trecută (mai 2013), după un an şi jumătate petrecut prin tribunale, luptând să-şi apere interdicţia, Dryden a devenit primul oraş din stat care a biruit industria de gaz- într-un caz care ar putea crea un precedent pentru alte oraşe care încearcă să-i ţină pe frackişti la distanţă.

În 2008, New York a impus un moratoriu statal asupra fracturării, până la realizarea mai multor studii asupra efectelor practicii asupra mediului şi sănătăţii. Însă oraşe de pe tot cuprinsul statului au încercat să-şi găsească propria cale de a-şi exercita controlul asupra industriei in cazul in care statul decide să permită forajului să continue. 54 de alte oraşe au interdicţii asupra fracturării, iar alte 150 au înaintat moratorii. Decizia Curţii de săptămâna trecută a mai încurajat o interdicţie similară în Middlefied, un oraş din centrul statului New York iar cele două cazuri probabil vor fi un exemplu şi pentru alte oraşe care caută să intreprinda acţiuni similare.

Am vizitat Dryden la începutul lui aprilie, în timp ce oraşul aştepta decizia Curţii de apel. Administratorul Sumner şi cu mine am discutat în casa ei de buşteni într-o dimineaţă mohorâtă, privind prin sticla groasă a uşilor cum veveriţele ţopăiau în jurul unui distribuitor de hrană pentru păsări.

Dryden este situat pe culmea şistului Marcellus, o formaţiune de roci care se întinde pe sub Pennsylvania şi nordul statului New York. În 2006, când Sumner abia se alăturase consiliului orăşenesc, noi studii începeau să iasă încetul cu încetul la iveală, arătând estimări mult mai mari ale gazului natural cuprins în şist decât se crezuse anterior. Un proces cunoscut sub numele de fracturare hidraulică sau fracking, care utilizează un amestec de chimicale, nisip şi apă supus la mare presiune pentru a sparge aceste formaţiuni de roci, le permitea să pătrundă în aceste noi rezerve. Avântul fracking-ului începuse deja să stăpânească Pennsylvania învecinată, iar reprezentantii companiilor au început curând să descindă în nordul statului New York, oferind proprietarilor de pământ contracte de arendare pentru a-şi asigura dreptul de a fora. În

Dryden, unii proprietari erau dornici să arendeze, în timp ce alţii erau mai puţin siguri. Cei mai mulţi nici nu ştiau la ce să se aştepte.

Prin preajma lui 2008, precizează Sumner, cetăţenii au început să manifeste îngrijorări legate de perspectiva unui eventual foraj în oraş după ce au auzit veşti despre efectele sociale şi de mediu din alte părţi ale ţării. Unii dintre localnici au format curând Coaliţia pentru Vigilenţă asupra Resurselor din Dryden sau CVRD şi au înaintat periodic petiţii cerând consiliului să interzică fracking-ul în oraş, citând cazuri îngrijorătoare de poluarea aerului şi a apei. Sumner precizează că impacturile sociale au fost poate cele mai îngrijorătoare pentru oraş: camioane mari pe drumuri, creşterea tot mai mare pentru serviciile de urgenţă şi preţuri posibil tot mai mari la chirie, pe măsură ce muncitorii ar fi venit din afara oraşului. “Cu cât aflam mai multe, cu atât realizam că nu eram pregătiţi pentru unele dintre aceste efecte”, spune Sumner.

Sub incindenţa Legii pentru Minerit, Petrol şi Gaze a statului New York, oraşele nu pot să reglementeze petrolul şi gazul; acest lucru poate fi realizat doar la nivelul statului. Multe oraşe au presupus iniţial că nu puteau face nimic ca să stopeze complet fracturarea. Dar un cuplu de avocaţi de mediu din Ithaca învecinată, Helen şi David Slottje, au realizat că oraşele ar putea să folosească reguli adiacente pentru a interzice venirea acestui tip de industrie în loc să încerce să-l reglementeze, de vreme ce aspectele marginale sunt lăsate în grija oraşelor să le reglementeze. “Oamenilor le intrase în cap că nu pot face nimic,” spune Helen Slottje. Atunci au venit cei doi avocaţi din Ithaca si ne-au spus: “Noi credem că puteti sa spuneti pur şi simplu NU”. Acest lucru a fost văzut ca destul de radical la acea vreme. Soţii Slottje au lucrat cu alte oraşe învecinate, inclusiv Ithaca, pentru a se lua măsuri, înainte de a se vota în Dryden.

Au fost 4 sau 5 luni de dezbateri aprinse, cu localnicii care veneau în număr mare la întrunirile consiliului, işi aminteşte Sumner: “ A devenit destul de litigios, destul de zgomotos.” În ziua în care s-a supus la vot în sfârşit măsura, erau mai mult de 100 de oameni în sală; cam o treime dintre ei se opuneau interdicţiei, dar majoritatea se afla acolo ca să o susţină. “Erau destul de aprinşi de ambele părţi”, spune Sumner. “Şi toţi erau speriaţi. Asta e partea cu adevărat tristă. Cei pro-interdicţie erau speriaţi că vieţile lor aveau să se schimbe iar cei împotriva interdicţiei erau îngrijoraţi că drepturile lor erau cumva diminuate.”

Cu toate că planul şi-a avut criticii lui, consiliul din Dryden a votat în august 2011 să interzică forarea pentru petrol şi gaz în perimetrul orasului, prin vot unanim şi bipartizan.

Unul dintre cei mai activi localnici care au militat pentru interdicţia fracturarii a fost Marie McRae, purtător de cuvant pentru CVRD, care locuieşte şi creste cai la o fermă mică din sudul Dryden-ului. In mai 2009 a semnat un contract de arendare pe 5 ani pentru cei 13 acri de teren. Ea spune că a fost de acord doar ca să fie, ea si sotul ei, lasati in pace de catre reprezentantii companiei, după ce s-au căznit luni de zile să-i convingă să arendeze şi i-au ameninţat că vor putea să vină să foreze oricum. “M-am simţit realmente data la o parte”, mi-a spus McRae, în timp ce stăteam pe canapeaua ei într-o dimineaţă ploioasă de aprilie. Ea şi soţul ei au primit în jur de 1 200 $ pentru semnătură. “După ce am semnat contractul de arendare şi am început să ma informez, l-aş fi dat înapoi într-o secundă dacă aş fi putut”, a precizat McRae.

Dar McRae înţelege de ce unii dintre vecinii ei erau nerăbdători să semneze contractele de concesiune. “Mulţi dintre fermierii de pe aici au mult pământ, dar nu au bani”, a precizat ea. “Aşadar, aveau o mulţime de hectare de pământ care puteau fi forate, teoretic şi au semnat contractul cu gândul că ar putea deveni milionari. Asta e cu adevărat o tentatie puternică.”

Unul dintre aceşti vecini este Paul Cook, care locuieşte la 3,3 km nord de McRae. Cook, 76 de ani, are un păr argintiu bogat şi purta o salopetă de denim când l-am întâlnit. Ferma lui veche şi albă era într-o stare puţin precară; m-a rugat să iert dezordinea, explicându-mi că e văduv. A cumpărat ferma în 1960 şi încă mai cultivă ceva porumb şi soia aici, deşi acum arendează bucăţi din pământ altor fermieri.

În ianuarie 2007, când companiile băteau la uşa tuturor, Cook a arendat 240 de pogoane de pământ companiei Ansbro Petroleum la preţul de 100 de dolari pe pogon. A folosit banii din arendă ca să-şi plătească creditorii. “O mică doză în braţ, dar nu a ţinut mult”, a precizat el. “La o fermă, nimic nu durează mult”. A sperat că, atunci când compania va fora, ar mai putea primi nişte bani din redevenţe. Dar din cauza noii ordonanţe din Dryden, aceştia nu au forat niciodată. Arenda a luat sfârşit în 2012, iar acum nu mai sunt reprezentanti ai companiilor care să-i bată la uşă.

La doar câteva săptămâni după ce consiliul a aprobat interdicţia, Anschutz Exploration Corporation, care arendase în total 22 000 de pogoane în oraş, a anunţat că dă în judecată. Compania a susţinut că oraşul îşi depăşea drepturile reglementând industria de gaz. Este greu de spus de ce a ales Dryden ca oraşul pe care să-l târască prin tribunal. Ar putea fi din cauză că Anschutz cheltuise acolo 4, 7 milioane de dolari pe arende, făcându-l prima sa ţintă. Sau ar putea fi din cauză că în oraş exista o opoziţie locală foarte vocală.

Curtea de judecată însă a fost de partea oraşului Dryden într-o decizie din februarie 2012. Anschutz a făcut apel, dar mai târziu a renunţat la caz; o altă companie de fracking, Norse Energy, a decis să continue procesul. Însă joia trecută [2 mai 2013], patru judecători de la curtea de apel din cel de-l treilea departament judiciar din New York au fost unanim de acord că legea statală “nu opreşte, nici în mod expres, nici indirect, o putere municipală să adopte o ordonanţă locală adiacentă, prin care interzice toate activităţile legate de explorare, pentru producţia sau depozitarea gazului natural şi a ţiţeiului în cuprinsul graniţelor sale”.

Avocatul celor de la Norse a spus că, clientul sau va încerca să facă apel la Curtea de Apel a statului. Totuşi, întrucât Dryden a câştigat deja de două ori, reclamantul ar avea nevoie de dispensie specială de la cea mai înaltă curte a statului pentru a înainta iar cazul.

Acum că Dryden a supravieţuit procesului, Slottje precizează: “Cred că vor fi multe oraşe impulsionate să acţioneze.”

Deborah Goldberg, avocat în cadrul firmei de avocaţi de mediu Earthjustice, care a apărat oraşul la tribunal, crede că decizia va avea influentă chiar şi dincolo de graniţele statului New York în alte locuri unde fracking-ul este o îngrijorare majoră. “A ajuns să reprezinte o ridicare a moralului pentru oamenii care au suferit efectele adverse ale acestei industrii”, a precizat Goldberg, “să vadă cum oameni dintr-un oraş mic rezistă unei industrii incredibil de puternice şi de prospere şi câştigă.”



Traducere de Alina Vizitiu

  • Adauga legatura catre:
  • facebook.com
 

Comentarii