Sunteţi de acord cu exploatarea gazelor de şist ?

Despre gazele de șist ca opțiune strategică

Studii de impact » Despre gazele de șist ca opțiune strategică

un articol de dna geolog Georgeta Ionescu, publicat in revista Stiinta si Tehnica



Europa, dar si Romania, detin în mod clar unele resurse de gaze în şisturi gazeifere.

Conform unei evaluări facută de către US Energy Information Administration (EIA), România, Bulgaria şi Ungaria ar putea deține împreună aproximativ 538 miliarde de metri cubi resurse, sau 19 de miliarde de metri cubi, rezerve recuperabile din punct de vedere tehnic de gaze din şisturi. Țara care este însă creditată cu cele mai semnificative resurse pe teritoriul european rămâne Polonia, cu estimări initiale (facute de catre IEA, in 2011) la cca.5.400 miliarde de metri cubi urmată îndeaproape de Franța. Cât de realiste sunt însă perspectivele pentru ca Europa și în speță România, să fie capabile să reproducă „revoluţia gazelor de şist” din Statele Unite?

 

Mai multe companii petroliere și-au exprimat interesul în explorarea a ceea ce se crede a fi un potenţial semnificativ al ţării noastre în domeniul gazelor de șist.

Compania Chevron a obţinut începând cu anul 2010, concesiuni în România, acoperind o suprafaţă de 870.000 hectare în câmpiile de Est şi regiunea de coastă a Mării Negre. După ce a încheiat etapa de prospectare, compania intenţionează să demareze în acest an, etapa de explorare. Thomas Holst, Country Manager-ul companiei, a declarat într-un interviu că "Chevron consideră că România deţine un potenţial pentru un proiect de succes". Contractele dintre Chevron şi autorităţile române au fost însă clasificate ca secrete, iar planurile Chevron au condus la proteste ale organizaţiile de mediu, civice, şi politicienilor locali. Doar la Bârlad, 8.000 de localnici s-au adunat pe 27 februarie in acest an. Recentul protest este in continuarea celor din anul trecut, cand au avut loc alte trei mari manifestari: 4.000 de participanti in luna martie, peste 6.000 in aprilie 2012- demonstraţii împotriva activităţilor planificate în zonă, arătând îngrijorarile cu privire la efectul asupra mediului local, invocând pericolul de poluare a terenului arabil, scurgerile chimice toxice, utilizarea unor cantitati mari de apă şi în primul rând riscul privind poluarea resurselor de apă. Proteste s-au manifestat de și în alte localități: in zona Dobrogei, la Costinesti si Vama Veche, dar si mai recent la Oradea-Baile Felix, o zona nou aparuta in discutie. De altfel și in ţara vecină, Bulgaria, sub presiunea protestatarilor, Parlamentul a impus o interdicţie în ianuarie anul trecut, pentru tot ce înseamnă fracturare hidraulică, sau fracking, aceasta fiind tehnologia utilizată pentru a extrage gaze naturale din șisturi. Însă prima țară europeană care a decis interdicții similare a fost Franța în vara 2012. Și asta în condițiile în care Franța are potrivit aceleiași surse, o potențială resursă de cca 5.300 miliarde de metri cubi, adică de cca. 10 ori cât România și Bulgaria la un loc.

 

Ce sunt “gazele de șist”

Spre deosebire de resursele convenţionale de gaze, cele de şist sunt extrase din roci situate la adâncimi foarte mari, care au un grad scăzut de porozitate și permeabilitate. Pentru a putea extrage  gazele de şist este necesară folosirea unei metode numită fracturare hidraulică (fracking), care să inducă o creștere a permeabilității în strate și să permită astfel curgerea gazelor. Metoda se bazeaza pe executarea unor foraje verticale si apoi orizontale, pe care se provoaca explozii in vederea cresterii permeabilitatii rocilor. Ulterior se injecteaza in volume foarte mari, fluide de fracturare pe baza de apa in amestec cu substante chimice, la presiuni care exced tehnologia obisnuita. Mai multe institute de cercetare din SUA şi din Europa, precum si rapoarte si studii puse in circulatie de Parlamentul [1] si Comisia Europeana [2], au demonstrat că această modalitate de extragere este periculoasă pentru mediu și organismele vii. Suprafețe însemnate sunt necesare pentru amenajarea exploatărilor, urmând ca sute de maşini de tonaj mare și instalații grele să fie folosite la fiecare foraj foraj, dar motivele sunt mult mai numeroase și sumar enumerate mai jos.

Tehnologia folosită

Fracturarea hidraulică este singura metodă de extragere a gazelor de şist în acest moment. Se utilizează o combinație de foraje verticale și orizontale, la adâncimi de până la 3-4 km. Rocile sunt fracturate artificial prin explozii in subteran. Sub o presiune imensă (cca. 1000 atm) o medie de 60 de milioane de litri de fluide (iar potrivit Chevron Romania 16.000 de metri cubi) sunt injectate la fiecare lovitură în sol, apă în amestec cu nisip și substanţe chimice dintre care unele foarte toxice şi cancerigene (incluzând benzen şi etilenă). Conform raportului Impacts of shale gas and shale oil extraction on the environment and on human health al Direcției pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță alimentară din Parlamentul European [1], compoziţia aditivilor folosiţi în timpul forărilor nu este pe deplin făcută publică, datorită secretelor comerciale, dar potrivit unei liste oferite de New York State, această compoziţie conţine de ex.:

http://www.balkans.com/open-news.php?uniquenumber=128606

http://newsandinsight.thomsonreuters.com/Legal/News/2012/01_-_January/Factbox__Legal_status_of_shale_gas_in_key_countries/

http://democrats.energycommerce.house.gov/sites/default/files/documents/Hydraulic%20Fracturing%20Report%204.18.11.pdf

http://blogs.ft.com/energy-source/2010/03/08/why-omv-is-cautious-on-european-shale-gas/#axzz1zkDRqLxZ

http://www.energydelta.org/mainmenu/edi-intelligence-2/our-services/latest-energy-news/poland-shale-drilling-triple-us-costs

http://www.telegraph.co.uk/finance/newsbysector/energy/oilandgas/9886981/UK-shale-gas-revolution-is-wishful-thinking.html

http://www.naturalgaseurope.com/poland-shale-gas-industry-fails-to-take-off

Variante de ilustratii privind procesul de fracturare hidraulica

 

1 Desi estimarile initiale ale EIA faceau referire la rezerve de cca. 5.400 de miliarde de mc., dupa primele cercetari, estimarile pentru rezerve recuperabile au fost reevaluate în 2012 de catre Institutul Geologic Polonez, împreună cu US Geological Survey, folosind metodologii stricte, care au diminuat aceste cifre cu un factor de 10. Astfel potrivit celor mai recente date, rezervele de gaze de sist ale Poloniei variaza intre 346miliarde si 768 miliarde de mc. Potrivit agentiei Reuters: Poland's PGNiG now weeks away on shale gas well results, Fri Feb 15, 2013

 

  • 58 de substanţe, dintr-un total de 260, cu proprietăţi alarmante.

  • 6 substanţe ce fac parte din prima listă prioritară publicată de Comisia Europeană, în ceea ce privește substanţele ce necesită atenţie deosebită din cauza efectelor pe care le pot avea asupra omului şi mediului (Acrilamida, Benzen, Etil Benzen, Isopropylbenzene (cumene), Naftalene, Tetrasodiu, Etilen);

  • 1 substanță (Naftalen bis (1-metiletil)) care în prezent este considerată ca fiind persistentă, bioacumulativă şi toxică (PBT);

  • 2 substanțe (Naftalenul și Benzenul) ce sunt în prima listă a celor 33 de substanțe prioritare indicate în anexa X a Directivei-Cadru privind Apă 2000/60/CE – în prezent, anexa II la Directiva privind substanțele prioritare (Directiva 2008/105/CE);

  • 17 substanţe care sunt clasificate ca fiind toxice pentru organismele acvatice (toxicitate acută sau cronică);

  • 38 de substanţe clasificate ca fiind toxine foarte periculoase pentru sănătatea umana

  • 8 substanţe care sunt clasificate ca fiind cancerigene cunoscute, cum ar fi Benzen şi Acril amidă, Oxidul de etilenă şi diferiții solvenţi pe bază de petrol cu conținut de substanțe aromatice;

  • 6 substanţe clasificate suspecte ca fiind carcinogene, cum ar fi clorhidratul de hidroxilamină;

  • 7 substanţe clasificate ca mutagene (1B Muta.), cum ar fi Benzen şi Oxid de etilenă;

  • 5 substanţe clasificate ca având efecte asupra funcţiei de reproducere.


    Gazul de şist eliminat din rocă este extras prin tubul sondei impreuna cu o parte din fluidele folosite. Aproximativ doua treimi din apa uzată contaminată chimic, rămâne însă în subteran. In timp, această „apă” împreună cu gazul ramas, se va deplasa prin fracturile naturale din rocă putând să ajungă în apa subterană şi în sol. In ce priveste fluidul retras este turnat în iazuri existând riscul să se scurgă în sol și apele de suprafată. Cantităţi însemnate de metan sunt emise în atmosferă, pe traseul golurilor create de foraje si pe fisuri, acesta fiind un gaz cu efect de seră mult mai dăunător decât dioxidul de carbon (de cca. 24 de ori prin efectele produse). Produsele chimice utilizate, se conecteză cu elementele radioactive (precum radiul si uraniul) din subsol pe care apoi le aduc la suprafaţă. Exploatarea are nevoie de un număr foarte mare de sonde (mii) doar pentru un teritoriu restrâns. Câmpurile de gaze de şist sunt exploatate timp de aproximativ 5 ani (comparativ cu cele de gaz conveţional timp de decenii).

    EPA (Environmental Protection Agency din SUA) are în lucru un amplu program privind consecintele asupra mediului datorate exploatarii "shale gas". Proiectul se va finaliza în 2014. Citind documentele (foarte multe) de pe site-ul EPA, veți vedea cât de stufoasă și complexă este problema (din toate punctele de vedere), mai ales datorita lipsei unor monitorizari si masuratori care sa fi fost facute in SUA de-a lungul ultimilor ani, datorita modificarii legislatiei in favoarea industriei. In același timp la noi se promovează in secret si fără consultarea populației sau administrațiilor locale, blocuri spre explorare și exploatare (astfel se prevede in acordurile incheiate prin HG-uri) și fără o cunoaștere corespunzătoare a acestor implicații și potențiale riscuri.

    De precizat, că resursele trebuie să fie foarte mari pentru a aplica metoda la scară industrială, pentru că factorul de recuperare este mic (undeva între 3-10%). Marile exploatări din SUA au suprafeţe productive de peste 1000 kmp, de obicei zeci de mii de kmp (si in general in zone nepopulate). În România nu este cazul unor acumulări atât de mari. Deasemeni trebuie precizat că sunt înregistrate costuri foarte mari cu această tehnologie şi în statele care exploatează aceste gaze se acordă facilităţi care să facă rentabilă exploatarea.

    Astfel de resurse sunt în curs de evaluare in Europa, dar drumul până la trecerea la exploatare este mai lung. Mai trebuie amintit că nu toată suprafaţa delimitată ca rezervor shale gas este suprafaţă productivă, doar acele zone delimitate ca "sweet spot" - zone care întrunesc condiţiile de curgere ca urmare a fisurării. În general datorită heterogenităţii unui astfel de rezervor se întâlnesc zone în care se obţin factori de recuperare de 3% altele de 9% şi altele 0% (în general dacă e bine cercetat rezervorul zone acestea sunt excluse din start). Să nu uităm că atît Dobrogea cât si zona Bîrlad, au o structură complicată prin insăși tectonica zonei dar și prin vecinătatea cu sisteme
    de falii active majore, așa cum precizeaza profesorul Mircea Săndulescu specialist in tectonica României din cadrul Universității București si membru al Academiei Romane.

    Pentru fiecare foraj sunt necesare cantităţi enorme de apă, care cel mai probabil, vor fi extrase din rezervele de apă potabilă subterane, sau vor diminua debitul apelor de suprafață din arealul respectiv. De asemenea, pe lîngă chimicale toxice, apa reziduală conţine arsenic, metale grele, elemente radioactive precum uraniu, radiu si radon derivate din straturile subterane. Apa folosită nu poate fi integral purificată. Legislația europeană nu are sufieciente prevederi in privința protecției apelor si nici a subsolului, așa cum au semnalat de altfel experții europeni în studiile deja menționate [1] [2].

     

    Costurile tehnologice mari ale acestor lucrări speciale au determinat ca exploatarea gazelor neconvenționale să fie nerentabilă pentru mulţi ani. Costurile de mediu asociate au început să fie discutate abia recent, și nu există momentan suficiente evaluări disponibile. Costurile de mediu privesc mai multe aspecte: poluarea apei, a solului și poluarea atmosferică.

    Costul tehnologic asociat cu exploatarea gazului de șist în SUA este în medie de cca. 4 milioane USD/sonda [9]. Costurile de forare pot fi mai mari decât cele de fracturare, așadar adâncimea de la care încep formațiunile de șist contează în ecuația economică. Potrivit unor declarații din 2010 ale reprezentantului OMV Helmut Langanger [8], pentru blogul FT (Financial Times), principala diferență în termeni de cost de producţie intre SUA şi Europa s-ar rezuma la următorul aspect: gazul de șist din America e situat în general mai aproape de suprafață (3-4 km adâncime) în comparație cu Europa (5-6 km adâncime în bazinul Vienei, spre exemplu). În cazul formațiunii din Austria, doar acest aspect s-ar traduce într-o diferență de cost de până la 20-50 milioane USD/sondă în Europa. Cu toate acestea, deși la nivelul formațiunilor din Europa se pot observa anumite tendințe comune (bazine mai mici și mai variate ca vârsta geologică decât în SUA), o generalizare ar fi improprie.

    Date mai recente par să confirme costurile mari asociate exploatării resurselor în Europa. La sfârşitul anului trecut, cheltuielile pentru o sondă de gaz de șist în Polonia erau aproape triple comparativ cu Statele Unite. „Costul de forare a unei sonde orizontale de 2.000 m în Statele Unite este în medie 3,9 milioane $, în timp ce în Polonia se ridica la 11 milioane $”, a afirmat Peter Richter, manager pentru tehnologie neconvențională la Schlumberger în cadrul unei conferințe din Varşovia pe data de 29 noiembrie 2011 [9].
     

    Sumar concluzionând, câteva din riscurile asociate cu explorarea şi exploatarea gazelor de şist sunt:

  • Contaminare a apei potabile şi apelor subterane;

  • Soluri toxice şi radioactive;

  • Poluarea aerului;

  • Scoaterea din circuit a unor suprafețe de teren însemnate, pe perioade lungi sau nedeterminate în caz de contaminare;

  • Risc seismic şi alunecări de teren;

  • Cancer şi boli incurabile pentru oameni. Îmbolnaviri severe si decese ale animalelor din gospodării;

  • Distrugerea florei şi a faunei, fragmentarea și distrugerea habitatelor, afectarea biodiversității;

    • Infrastructură distrusă şi poluare fonică.

     

    Provocări sau obstacole?

     

    Când se vorbește despre resurse se utilizează curent schema clasică limitată la prezentarea resurselor dovedite cât şi ceea ce se definește ca fiind resurse recuperabile din punct de vedere tehnic. Nu se spune practic nimic despre economie, preţuri de cost, probleme de mediu sau reacţiile comunității.

     

    Făcând o analiză comparativă a factorilor principali care au favorizat această industrie în SUA și incercând să găsim răspunsuri dacă ei se regăsesc în Europa, se observă în primul rând că în SUA, geologia este mult mai favorabilă, fundamentul geologic fiind diferit in Europa, unde depozitele gazdă se găsesc la adâncimi mai mari, sunt mai fragmentate și mai mici ca extindere. Concentratiile de gaze sunt de asemenea mai mici iar conținutul în material argilos mai ridicat, concluziona și profesorul Paul Stevens cercetător senior la Chatham House [3] referindu-se recent la o declaraţie din martie anul trecut, a reprezentantilor ExxonMobil care spuneau practic, că formaţiunile din Europa nu lucrează în modul în care aceștia s-au asteptat în ceea ce priveşte tehnicile de foraj, adică cele care au deschis rezervele de gaz şi petrol din Texas până în Pennsylvania. Stephens a comentat aceasta afirmație, interpretând că: "vor trebui să fie inventate noi metode şi instrumente". Ceea ce înseamnă practic, că specialiștii în cercetare – dezvoltare, trebuie să ia totul de la început. Esențial pentru povestea gazelor de şist în SUA a fost și faptul că guvernul SUA a pus milioane şi milioane de dolari în operaţiunile de cercetare si dezvoltare (R & D), în studiile privind permeabilitatea redusă și asta pe parcursul unei perioade foarte lungi de timp. "Intrebarea mea este cine va finanţa că C & D într-un context european? " se intreaba Stevens.Desi Comisia Europeană a lansat un mesaj prin care a spus că este responsabilitatea industriei, în mod tradiţional, marile proiecte de R & D, tind să fie finanţate de către guverne, ceea ce ridică firesc unele îndoieli că vom fi capabili să vedem vreun fel de finanţare pentru C & D în Europa".


    O altă mare diferenţă evidențiată de Prof. Stevens este că în competiția dintre industrii, în SUA cele neconvenționale au avut tendința de a fi tratate preferențial față de cele convenţionale. Astfel “geologii din SUA dispun de o mare bază de date de foraje atunci când încearcă să identifice zonele favorabile, care în cea mai mare din Europa, nu există", a explicat el, dând exemplu Polonia unde deși se apreciază că au existat date de foraje de bază, care ar fi foarte utile în încercarea pentru a identifica aceste zone, „nimeni nu mai ştie unde se găsesc acestea, fiindcă aparent s-au pierdut... "

     

    De asemenea în Europa, cu exceptia Ungariei, nu există scutiri de taxe. O parte importantă a poveştii de succes, în SUA a fost faptul în Legea energiei din 1980 a existat o subvenţie a impozitului foarte generoasă pentru petrol şi gazele neconvenţionale, în valoare de aproximativ 50 de cenți pe Btu în momentul în care preţul gazelor naturale era de $ 2-2.50, care a fost un stimulent considerabil. Și chiar dacă s-a renunțat la această scutire din 2002, ea a fost mult timp un important ajutor dat sectorului.

  •  

    Un alt aspect important a fost faptul că in America de Nord rețeaua de gazoducte, poate fi accesată în același mod ca și „transportul în comun”. Ceea ce ușureaza mult desfacerea gazelor naturale în Statele Unite. În momentul în care există pe piaţă, producători, o mulţime de cumpărători, și o mulțime de vânzători, ai transparenţă bună şi, prin urmare, cunoştinţe despre preţurile la gaz. "Pentru că reţeaua de conducte funcţionează pe principiul de transport comun, dacă eu sunt un producător de gaz în SUA pot merge la compania mea de conducte locale să cer acces şi la cerere voi primi acces - nu neapărat cât vreau - pentru că în cazul în care conducta este plină, alți utilizatori cu drepturi depline trebuie să iși reducă dreptul de utilizare în mod proporţional, pentru a-mi face loc și mie.Europa, prin contrast, are relativ mai puţini vânzători şi cumpărători de gaz, mai putină transparență, iar accesul se face prin intermediul terţilor. În cazul în care conducta este complet utilizată, un producător de gaze ar trebui să construiască o conductă proprie. In plus intrega retea de transport in Europa are o anvergura mult sub cea din SUA, fiind fragmentata si de limitele transfrontaliere.

     


    Europa are de asemenea o capacitatea limitată a industriei de servicii în domeniu: dacă luăm comparativ numărul de instalaţii de foraj din SUA faţă de Europa: de ex. doar în arealul Barnett în 2008, operau 199 de instalații de foraj, (în Statele Unite ale Americii sunt aproximativ 2.000) în timp ce conform statisticilor Uniunii Europene, Polonia de ex. are doar 11 instalații de foraj disponibile (din cele 70 în toată Europa [11]) - un impediment foarte mare la orice viitoare operatiuni la scara mare. Dacă gazele de şist vor deveni profitabile, piața va solicita construirea de noi instalaţii dar trebuie să gândim și aici în termeni de factor timp, ca sa ajungi de ex de la 69 la 199.

     

    Nu în ultimul rând ar trebui să luăm în considerare și densitatea așezărilor umane, care la nivelul Europei este mult mai mare comparativ cu cea oferită de imensele teritorii libere ale SUA. De aceea problema participării cetățenilor la luarea unor decizii de acest fel, trebuie luată serios în ecuație, lucru de altfel precizat și recunoscut de către toți cei care au studiat problema acordării de avize, autorizații și licențe pe teritoriul Europei.

     

    Legislația specifică lipsește sau e deficitară

     

    Probleme sunt in Romania și la capitolul legislație, așa cum reiese chiar din declarațiile făcute pentru Reuters, de fostul președinte A.N.R.M. dl. Alexandru Pătruți, în decembrie 2011 când acesta se afla în vizita in SUA, preluate apoi de Balkans.com: Romania should introduce specific regulations for shale gas exploration [4]. Pătruți identifica la acea dată trei arii în care industria de profil are nevoie de reglementări specifice pentru a putea acționa în România, aceastea fiind domeniul proprietății, legislația de mediu (!) și transportul prin gazoducte. În ce privește dreptul de proprietate, avem o altă diferenţă majoră între SUA şi Europa. Proprietarii de terenuri din America primesc sume uriaşe de bani de la părţile interesate deoarece cetățenii dețin inclusiv drepturile comerciale asupra subsolului. Spre deosebire de aceștia, cetăţenii din Europa și din România, au doar drepturi de proprietate asupra terenurilor, subsolul fiind administrat îndeobște de guvernele țărilor lor.

     

    Există de altfel, și o serie de probleme privind cadrul general de reglementare în Romania, ca și în Europa: nicăieri nu sunt măcar menţionate în legislaţia de petrol, gazele neconvenționale. România de ex., are legislatie privind concesionarea doar pentru explorare si exploatare de petrol și gaze în rezervoare convenționale. “Gazele de sist”/"Shale Gas" sunt în categoria neconvenționalelor pentru care ANRM nu are o legislație aplicabilă. Sigur că se pot crea noi reglementări, dar este nevoie de timp pentru a face acest lucru. „Industria extragerii de gaz de șist în Romania este la inceput, si deoarece nu există momentan nici o legislație specifică, se folosesc aceleași legi care se aplică sectorului convențional de gaze”, se precizează intr-un studiu privind legislația din acest domeniu Legal status of shale gas in key countries publicat de Reuters, la secțiunea Legal News [5].

    În mod tradiţional, în Europa de Vest lucrările de explorare pe uscat au fost efectuate pe zone mici, cu programe de lucru destul de stricte, in timp ce operaţiunile pentru gaze de şist necesită zone mari şi programe foarte flexibile de lucru.

     

    Să nu uităm de asemenea că Europa are reglementări mult mai stricte de mediu, mai ales atunci când vine vorba despre apa. Și accesul la apă este, de asemenea, o problemă a secolului XXI, chiar dacă revoluţia industriei de gaze de şist în SUA este troianul schimbărilor tehnologice, într-adevăr dramatice. În special, cantitatea uriașă de apă necesară pentru fracking (media fiind 60 milioane de litri per foraj) a fost recent redusă de unele companii care și-au perfectat tehnologiile, ca şi numărul de fracturări pe care trebuie să il execute la un amplasament.

    Ingrijorările privind mediul la nivel european, sunt legate de asemenea de portiţa legislativa creată în SUA prin Legea privind energia 2005 care a exclus fracturarea hidraulica din Legea Apelor, asa numitul amendament „Cheney-Halliburton”.

    Acest lucru a însemnat practic faptul ca o mulţime de operaţiuni în domeniul gazelor de şist în SUA nu au avut o evaluare adecvată a impact asupra mediului. Acum e prea târziu, pentru că dacă ai de gând să faci o evaluare de impact trebuie să începi cu o valoare de referinţă, dinainte de a începe operaţiunile fără de care nu se poate face o evaluare corectă.
     

    In ce privește contaminarea cu un anumit grad de radioactivitate a apei care revine la suprafață, în contextul Europei de Vest orice discuţie pe teme de radioactivitate crează îngrijorari. Abia atunci când evaluările de impact asupra mediului din America vor începe sa producă suficiente rezultate, va exista probabil și un proiect de lege care să dea garanții pentru sănătate.


    In privinta beneficiilor obținute de stat, nivelul scăzut al redevențelor practicate în România, nu recomandă ca atractivă pentru stat darea în concesiune a resurselor.

     

    Rapoarte recente dezbatute de Parlamentul European în noiembrie 2012, cu privire la efectele exploatarii de gaze de sisturi asupra mediului şi asupra sănătăţii umane, au evaluat riscurile pentru mediu dar şi cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră, odata cu adecvarea cadrului european de reglementare. Rapoartele a arătat, o serie de lacune în reglementările existente, cum ar fi pragul pentru evaluările de impact de mediu care urmează să fie efectuate cu privire la activităţile de fisurare hidraulice. "În prezent, pragul este stabilit mult prea sus, orice activităţi potenţiale industriale de acest gen, şi prin urmare ele nu sunt acoperite de regulament corespunzător”. Dezbaterile din Parlamentul European, desi nu au concluzionat cu un moratoriu la nivel european, recomanda statelor suverane, extrema prudenta in abordarea acestui domeniu, precum si adecvarea reglementarilor nationale pana la acel nivel care sa nu contravina

     

    Organismele comunitare sunt abia la început de drum pentru o dezbatere serioasă pe această temă, în ultimii doi ani au fost stabilite o serie de comisii și organisme de lucru dedicate subiectului, iar Comisia Europeana se afla in plin proces de revizuire a legislatiei comunitare incidenta acestui domeniu.

    Desi există puține șanse pentru a repeta experiența SUA, în Europa, în sensul reducerii costurile și al transformarii pietei de energie (cu ajutorul gazului de șist), rămâne evident că cele 27 de naţiuni din Uniunea Europeană nu au deocamdată o poziţie unitară privind fracturarea hidraulica sau gazele de șist.

    Franța, Bulgaria, Danemarca, Olanda, landul Rhenania de Nord – Westfalia, au interzis sau suspendat fracturarea hidraulică. Cehia se pregătește în aceeați direcție. Raportându-se aproape exclusiv la independenţa energetică faţă de Rusia, Polonia, isi mentine optiunea pentru gaze de şist, dar se remarca ramaneri in urma fata de optimismul celor care prefigurau inceputul exploatarilor din 2015.

    In ce priveste Marea Britanie (tara care a renuntat la moratoriul impus in 2012 dupa seismele provocate de activitatea companiei Cuadrilla Resourcesin zona Blackpool), un studiu recent al cercetatorilor de la Bloomberg [11] semnalează costurile ridicate de dezvoltare, împreună cu cele juridice, de planificare și de mediu, care vor încetini producția in facand putin probabila obținerea unor beneficii la scara celor din Statele Unite. Costurile de dezvoltare din Marea Britanie vor fi mai mari decât în SUA iar exploatarea nu va fi suficient de rapida sau destul de mare pentru a compensa dependența de gazul importat. Se estimeaza costuri de extracție in Marea Britanie care vor varia de la 7.10 la 12.20 dolari per milion de unități termice britanice, în comparație cu rata de 4.54 la 4.83 dolari în Statele Unite. Expertii au avertizat de asemenea că producția ar trebui sa ajunga la 4,5 miliarde de metri cubi pe zi, pentru a compensa importurile de gaze naturale ceea ce ar implica 10.000 de sonde de foraj pe o perioadă de 15 ani. Din toate aceste ratiuni, Guy Turner, șeful departamentului de cercetari

    economice al Bloomberg, a declarat: "gazului de șist ar putea părea să ofere zorii noi ai reducerii prețurilor pentru energia din Marea Britanie. Analiza noastră sugerează ca aceste speranțe ar trebui să fie tratate doar ca iluzii."

    In tot acest context, România este văzută de peste hotare ca o ţară care şi-a schimbat brusc abordarea optiunea si probabil nu fără un motiv, căci adesea au fost neclare legăturile între mediul de afaceri şi liderii politici.

     

    În orice caz, rezervele de zăcăminte convenționale: petrol, cărbune, gaze, sunt limitate şi se vor epuiza la un moment dat. Cursa pentru a extinde exploatarea la resurse din ce în ce mai sărace și mai dificil de extras, precum gazele de șist, impinge acest moment inevitabil mai departe, dar nu ne ajută să îl evităm. Exploatarea de gaze de şist amână pur şi simplu schimbarea strategică către utilizarea energiei regenerabile, consumînd pînă la acel moment resursele societății care ar putea fi alocate unui sector mai prietenos cu mediul.

     


     

    Referințe:
    1. Raport al Direcției pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță alimentară din Parlamentul European, ENVI: Impacts of shale gas and shale oil extraction on the environment and on human health, iunie 2011, 86 pg. varianta in lb rom.

    2.Report for European Commission, DG Environment: Support to the identification of potential risks for the environment and human health arising from hydrocarbons operations involving hydraulic fracturing in Europe. AEA/R/ED57281 Issue Number 11 Date 28/05/2012, 292 pg. lb engl. /fr.
    3.NATURAL GAS IN EUROPE: “Replicating the Shale Gas Revolution: Getting Real”; April 22nd, 2012
    4.Balkans.com: Romania should introduce specific regulations for shale gas exploration, 5.12.2011

    5.NATURAL GAS EUROPE: Poland Stumbles as Shale Gas Industry Fails to Take Off. January 30th, 2013
    1. Reuters, Legal News: Legal status of shale gas in key countries

    2. Editia on-line a New York Times, Special Report: Business of Green, “Shale Gas Search Divides Romania” By PALKO KARASZ, Publ. April 22, 2012

    3. Committee on Energy and Comerce, House of Representatives: Chemicals Used in Hydraulic fracturing, April 2011

    1. Financial Times blog / BFT

    1. Shale-gas drilling in Poland costs almost three times as much as in the US, according to a Schlumberger official. Energy Delta Institute.

    1. Editia on-line The Telegraph,: UK shale gas revolution is 'wishful thinking', Publ. 25 February 2013

  • Adauga legatura catre:
  • facebook.com
 

Comentarii