Sunteţi de acord cu exploatarea gazelor de şist ?

Fracturarea afectează deja rezervele de apă ale Statelor Unite

Impactul asupra mediului » Fracturarea afectează deja rezervele de apă ale Statelor Unite

http://thinkprogress.org/climate/2013/06/15/2163531/fracking-is-already-straining-us-water-supplies/

O operaţiune de fracturare a Encana Corporation în Colorado

În timp ce numărul de sonde de petrol şi gaze de fracturare hidraulică s-a intensificat în Statele Unite în ultimii ani, mare parte din preocuparea publică în creştere s-a centrat pe temerile că rezervele de apă subterană ar putea fi contaminate cu chimicale toxice folosite în tehnica de stimulare a sondelor care fisurează formaţiunile de roci şi eliberează petrolul şi gazul prins în ele. Însă în unele zone ale ţării, îngrijorările cresc şi faţă de efectul fracturării asupra rezervei de apă, pe măsură ce procesul bazat pe folosirea intensivă a apei agită competiţia pentru resursele deja afectate masiv de secetă sau de alţi factori.

Fiecare fracturare necesită între 2 şi 4 milioane de galoane de apă, potrivit Consiliului de Protecţie a Apei Subterane. Agenţia de Protecţia Mediului, sau EPA, a estimat că 35 000 de sonde de petrol şi gaze au consumat pentru fracturare între 70 şi 140 miliarde de galoane de apă în fiecare an. Asta înseamnă, precizează EPA, o cantitate de apă egală cu cea folosită de 40 până la 80 de oraşe cu populaţii de 50 000 de oameni, sau de unul sau două oraşe cu o populaţie de 2,5 milioane fiecare.

Una dintre cele mai intensive dezvoltări de petrol şi gaz din ţară are loc în regiuni unde apa a ajuns deja un bonus. Un ziar publicat luna trecută de Ceres, o organizaţie nonprofit care studiază problemele de durabilitate, a cercetat 25 000 de sonde de petrol de şist şi gaze de şist aflate în funcţiune şi monitorizate de un site care raportează strâns industriei, numit FracFocus.

Ceres a descoperit că 47% dintre aceste sonde se aflau în zone “cu lipsă mare sau foarte mare de apă”, datorită cantităţilor mari folosite de industrie, agricultură şi municipalităţi. În Colorado de exemplu, 92% dintre sonde se aflau în zone cu probleme de apă extrem de mari, iar în Texas, mai mult de jumătate erau în zone cu lipsuri mari sau foarte mari.

“Date fiind creşterile mari în producţie prevăzute pentru anii următori şi caracterul intens al cererilor de apă la nivel local, competiţia şi conflictele pentru apă ar trebui să fie o preocupare din ce în ce mai mare pentru companii, politicieni şi investitori”, a concluzionat raportul Ceres. Se afirmă mai departe:

Condiţiile de secetă prelungită în multe zone din Texas şi Colorado au dus vara trecută la o competiţie crescută şi la conflict între fermieri, comunităţi şi dezvoltatorii din energie, fapt care este foarte posibil să continue...Chiar şi în regiuni mai umede din nord-estul Statelor Unite, zeci de licenţe pentru apă acordate operatorilor au trebuit să fie retrase vara trecută din cauza nivelurilor scăzute din cursurile izvoarelor de apă vulnerabile din punct de vedere ecologic.

Un alt studiu recent al Universităţii din Texas a cercetat cantitatea de apă folosită în trecut şi cea preconizată a fi folosită la fracturare în puncte de extracţie din Barnett, Eagle Ford şi Haynesville, în Texas, şi a descoperit că în 2011 fracturarea folosea de două ori mai multă apă în statul respectiv decât cu trei ani în urmă. În districtul Dimmit, locaţia dezvoltării şistului Eagle Ford din sudul Texasului, fracturarea a însumat un sfert din consumul total de apă în 2011 şi se aşteaptă ca acest lucru să crească la o treime în câţiva ani, potrivit studiului.

De asemenea, un raport din Aprilie al Western Organization of Resource Councils a descoperit că fracturarea foloseşte 7 miliarde de galoane de apă într-un an în patru state din vest: Wyoming, Colorado, Montana şi Dakota de Nord. “Cererea tot mai mare pentru apă a fracturării poate ameninţa disponibilitatea apei pentru agricultură şi comunităţile rurale din vest”, a precizat Bob Leresche, un rezident din Wyoming şi membru în consiliul grupului.

Asociaţia naţională a comerţului de petrol şi gaze, Institutul American de Petrol, remarcă în mod corect că “utilizarea apei în această industrie este mică în comparaţie cu alte activităţi industriale şi recreaţionale”. Însă, cu toate că fracturarea hidraulică însumează de regulă doar 1 până la 2 procente din consumul total de apă al statelor, studiul Ceres notează că “aceasta poate fi mult mai mare la nivel local, crescând competiţia pentru rezervele insuficiente.”

 

Noi modalităţi de fracturare

Deloc surprinzător, industria petrolieră şi de gaz, împreună cu companiile atrase de oportunitatea de profit dintr-o manieră mai bună de fracturare, caută modaliăţi de a reduce şi chiar de a elimina setea de apă a fracturării.

O nouă companie din Texas, Alpha Reclaim Technology, vede folosirea apei reziduale tratate din uzinele municipale de tratare a canalizărilor ca parte a răspunsului. Fondată în 2011, compania s-a angajat faţă de oraşe să furnizeze în jur de 21 milioane galoane de apă reziduală tratată pe zi şi negociază cu companiile de explorare şi producţie de petrol şi gaze pentru a face schimbul în şistul Eagle Ford.

În privinţa consumului de apă şi al fracturării, Jeremy Osborne, vice preşedintele companiei şi consilierul juridic general, precizează: “Ne aflăm pe o direcţie care poate duce la conflict aici în Texas”- o direcţie, spune el, accelerată de secetă şi de creşterea populaţiei.

Însă Jillian Ryan, vice preşedintele Alpha Reclaim Technology pentru problemele cu guvernul, a precizat că schimbarea practicilor îndelungate din industria de petrol şi gaze poate fi o provocare. În timp ce industria vorbeşte despre o practică avantajoasă pentru conservarea apei, Ryan precizează: “ Putem avea o dificultate în a convinge companiile de petrol şi gaze să se ridice la nivelul celor spuse. Nimeni nu-şi doreşte să se schimbe. E mai simplu să sape un puţ de apă acolo unde forează [pentru petrol şi gaze].”

Un alt jucător în această nişă a petrolului şi gazului este GASFRAC Energy Services, o companie canadiană care pretinde că a fracturat cu succes aproape 2000 de sonde utilizând gaz propan lichid în loc de apă. Cele mai multe din aceste sonde se află în Canada, dar în jur de 100 sunt în Texas.

Însă, ecologiştii şi criticii fracturării sunt alarmaţi de ideea fracturării cu propan. Impulsionate de posibilitatea că GASFRAC va fi angajată în statul New York şi că ar putea ocoli moratoriul statului asupra fracturării folosind propan în loc de apă, grupurile ecologiste, inclusiv Sierra Club şi Consiliul de Apărare a Resurselor Naturale, au protestat la comisarul din cadrul Departamentului de Stat al Conservării Mediului. Similară fracturării cu apă, spun grupurile, fracturarea cu propan necesită de asemenea “adăugarea de chimicale toxice”. Deoarece metoda GASFRAC este proprietatea lor, grupurile afirmă în scrisoarea lor că “există puţine informaţii despre proces accesibile publicului” şi despre chimicalele pe care le utilizează.

Propanul este şi foarte inflamabil, şi în două cazuri din Alberta în 2011 au izbucnit incendii în timpul unor operaţiuni de fracturare GASFRAC, rănind un număr de 15 muncitori.

Profesorul de tehnologie de la Universitatea Cornell, Anthony Ingraffea, se află printre cei care sunt foarte sceptici faţă de fracturarea formaţiunilor de şist cu propan şi alte alternative la apă. Ingraffea a studiat fracturarea încă de când făcea cercetări pentru lucrarea sa de doctorat din anii ’70. El crede că până şi practicele moderne de fracturare, folosind milioane de galoane de apă la fiecare sondă pentru a scoate ceea ce el consideră a fi doar 10 spre 15 procente de petrol sau gaz, sunt “foarte ineficiente şi necizelate”.

Folosirea propanului sau a unei combinaţii de propan-butan, precizează Ingraffea, are o parte pozitivă în aceea că elimină o problemă-cheie a fracturării bazate pe apă: eliminarea unor cantităţi mari de apă cu lichid de fracturare care revine la suprafaţă după ce a luat sfârşit fracturarea şi care este adesea contaminată cu săruri sau radioactivitate.

Însă, adaugă el, nimeni nu a demonstrat clar până acum că fracturarea cu propan sau alte alternative- precum folosirea unui gel de azot sau carbon- pot concura în economie cu apa. Propanul, a precizat el, “este scump şi nimeni nu ştie de cât de mult este nevoie pentru a dezvolta o sondă tipică de gaz de şist cu o latură lungă de 1 sau 2 mile.”

Companiile de petrol şi gaze precum Halliburton sau Schlumberger au dat o mulţime de bani şi au folosit minţi strălucite în găsirea unor beneficii de-a lungul anilor, precizează Ingraffea, şi dacă ar fi existat “un glonţ de argint, s-ar zice că aceste companii l-ar fi nimerit din plin.”

Raportul Ceres concluzionează:

Dezvoltarea energiei de şist subliniază faptul că resursele noastre de apă erau deja vunerabile înainte de apariţia nevoilor suplimentare. Reglementatorii, administratorii de apă şi în cele din urmă toţi factorii economici importanţi care se bazează pe rezerve bogate de apă trebuie să-şi dubleze eforturile de a gestiona mai bine această resursă limitată şi foarte preţioasă.


 

Traducere de Alina Vizitiu


 

  • Adauga legatura catre:
  • facebook.com
 

Comentarii