Sunteţi de acord cu exploatarea gazelor de şist ?

Fracturarea Pennsylvaniei pana la moarte 2.05.2013

Impactul asupra sanatatii » Fracturarea Pennsylvaniei pana la moarte 2.05.2013

http://www.motherjones.com/politics/2013/05/fracking-pennsylvania-sick-downwinders?page=1
de Ellen Cantarow

 

Acum mai bine de 70 de ani, a fost lansat un atac chimic asupra statului Washington și a Nevadei. A otrăvit oameni, animale, tot ce creștea, aerul respirat și apa de băut. Insulele Marshall au fost de asemenea lovite. Acest atol din Pacific cândva virgin a fost încadrat drept "cel mai contaminat loc din lume". Pe măsură ce cazurile de cancer s-au înmulțit, victimele testului atomic și a dezvoltării armelor nucleare au primit un nume: cei purtați de vânt. Ceea ce a marcat tragedia lor a fost întunericul în care au fost ținuți în legătură cu ce li se făcuse. Dovada vătămării a căzut în sarcina lor, nu a agențiilor guvernamentale americane responsabile.

Acum, o nouă generație de purtați de vânt se îmbolnăvește pe măsură ce o industrie în creștere avansează o nouă tehnologie-minune, în acest caz fracturarea hidraulică intensă. Fie că locuiesc în Texas, Colorado sau Pennsylvania, simptomele lor sunt aceleași: iritații, sângerări nazale, dureri de cap severe, dificultate în respirație, dureri articulare, afecțiuni ale intestinelor, pierderi de memorie și altele. "În opinia mea", precizează Yuri Gorby de la Institutul Politehnic Rensselaer, "ceea ce vedem aici este o gravă criză de sănătate, una care este doar la început."

Procesul de "fracking" începe prin forarea verticală la 1600 de metri sau mai mult, apoi în lateral în formațiunile de șist vechi de 500 de milioane de ani, rămășițe ale oceanelor care acopereau cândva părți din America de Nord. Milioane de metri cubi de chimicale și apă amestecată cu nisip sunt apoi propulsate în pământ sub înaltă presiune, fracturând șistul și forțând metanul pe care-l conține să iasă. Odată cu eliberarea acelui gaz vin și mii de metri cubi de apă contaminată. Acest "lichid" de fracturare conține chimicalele de fracturare inițiale, plus metale grele și materiale radioactive care se află prinse în șist.

Industria care utilizează această tehnologie își numește produsul "gaz natural", dar nu e nimic natural în distrugerea a 500 de milioane de stocare sigură a metanului și a tot ce-l înconjoară. Este, de fapt, un act de violență ecologică în jurul căruia structuri străine —stații de compresoare care presează gazul pentru transportul prin conducte, iazuri de lichid de fracturare contaminat, coșuri conice care calcinează impuritățile gazului, numeroase camioane diesel, mii de metri de conducte, și altele—au intrat în metastază pe tot cuprinsul Americii rurale, pompând carcinogene și toxine în apă, aer și sol.

60% din Pennsylvania se află situată deasupra unei uriașe întinderi de șist numită Marcellus, iar aceasta s-a aflat în atenția industriei de fracking încă din 2008. Corporațiile care exploatează șistul vin în acest stat cu drepturi federale generoase: scutiri de la Legile pentru Aer Curat, Apă Curată și Apă Potabilă Curată, cât și de la Hotărârea pentru Superrezervă, care cere curățarea substanțelor periculoase. Industria nu este nevoită să-și numească trilioanele de metri cubi de reziduu anual "periculos". Mai degrabă, folosește eufemisme precum "deșeu rezidual". În plus, companiile de fracking au voie să țină secrete chimicalele pe care le folosesc.

Pennsylvania, în schimb, își sporește propriile privilegii. O ușă rotativă propulsează foști legislatori, guvernatori și oficiali de la Departamentul de stat pentru Protecția Mediului (DEP) în poziții din industria gazului. Însăși DEP este acum subiectul unui proces care acuză agenția de producerea de rapoarte de laborator înșelătoare și apoi de folosirea lor pentru a respinge plângerile proprietarilor de locuințe potrivit cărora corporațiile de gaz de șist le-au contaminat apa, îmbolnăvindu-i. Oamenii pe care i-am intervievat au propria lor poreclă pentru DEP: "Don't Expect Protection."- "Nu te aștepta la protecție. "

Cei purtați de vânt

Randy Moyer este un om de 49 de ani cu barbă și înfățișare plăcută a cărui vorbire tărăgănată îți amintește că Portage, orașul lui greu de găsit din sud-vestul Pennsylvaniei, este parte din Applachia. A muncit 18 ani—până când prețurile la benzină au devenit prea piperate—conducându-și propriile utilaje de transport de deșeuri în New York și New Jersey. Apoi, i s-a prezentat ceea ce părea a fi o oportunitate grozavă: 25 de dolari pe oră ca să lucreze pentru un subcontractant de fracturare hidraulică din nord-estul Pennsylvaniei.

Pe lângă transportarea lichidului de fracturare, a apei și a deșeurilor, Randy făcea și ceea ce se numește, fără nici o ironie, "ecologizare". Urca în cuve uriașe pentru a stoarce rămășițele lichidului de fracturare. Curăța de asemenea suporturile uriașe așezate în jurul sondelor pentru a nivela solul pentru traficul camioanelor. Aceste suporturi erau saturate de "mâl de foraj", un fluid vâscos, încărcat de chimicale care ușurează trecerea forezelor prin șist. Angajatorul lui nu i-a spus niciodată că mâlul de foraj, la fel ca și apa reziduală de la fracturare, nu e numai foarte toxic, dar și radioactiv.

În orele scurte ale unei zile reci din noiembrie 2011, el a stat într-o radă uriașă de la un sit de sonde, spălând 1000 de suporturi cu furtunuri de înaltă presiune, făcând din când în când pauză ca să-și încălzească picioarele în camionul său. "Mi-am scos încălțările, iar picioarele mele erau roșii ca o tomată", mi-a povestit el. Când le-a atins aerul de la radiator, aproape "că a sărit în sus".

Ajuns acasă, și-a frecat picioarele cu peria, dar durerea groaznică nu s-a calmat. O "iritație" care îi acoperea picioarele a început curând să se extindă în sus pe corp. Un an și jumătate mai târziu, inflamația pielii încă mai revine. Buza de sus i se umflă în mod repetat. De câteva ori limba i s-a umflat atât de tare, încât trebuia să o preseze cu o lingură ca să poată respira. "Am fost prăjit mai bine de 13 luni cu chestia asta", mi-a povestit el la sfârșitul lui ianuarie [2013]. "Pot să-mi imaginez cum e Iadul. Mă simt de parcă sunt în flăcări".

Familia și prietenii l-au dus pe Moyer la urgențe de cel puțin patru ori. A consultat mai mult de 40 de medici. Nici unul nu poate să spună ce-i cauzează iritațiile sau durerile de cap, migrenele, durerea în piep sau bătaia neregulată a inimii, ori durerile ascuțite din spate și din picioare, vederea încețoșată, amețeala, pierderea memoriei, țiuitul uniform din urechi și dificultățile de respirație care îl obligă să-și facă rezerve de inhalatoare prin tot apartamentul său micuț.

Într-o perioadă mai veche, afecțiunile muncitorilor cădeau sub incidența "medicinei industriale". Însă în zilele acestea, când vine vorba de industria de fracturare a Statelor Unite, complimentele nu mai sunt limitate la minele de cărbuni. Oameni precum Randy par să fie prevestitorii a ceea ce se întâmplă când un mediu toxic nu mai este îngropat metri întregi sub pământ. Câmpurile de gaz care l-au otrăvit evident sunt localizate în apropierea unor comunități prospere. "Pentru orice industrie care îmi vine în minte", precizează Anthony Ingraffea de la Universitatea Cornell, co-autorul unui studiu de referință care a stabilit amprenta colosală a gazului de seră cauzat de fracturare, "de la fabricarea coloranților, a unui toaster, contrucția unui automobil, acele tipuri tradiționale de industrie se întâlnesc într-o zonă industrială specială, în interiorul clădirilor, delimitate de case și de ferme, separate de școli. " Prin contrast, corporațiile de gaz natural, precizează el, "ne obligă să ne amplasăm locuințele, spitalele și școlile în interiorul spațiului lor industrial."

Viața și moartea lui Little Rose

Little Rose a fost calul favorit al lui Angel Smith. Când a potcovit-o veterinarul, Angel mi-a spus mândră, ea și-a ridicat amabilă cealaltă copită imediat ce precedenta a fost gata. "Vrei să mănânci, Rosie? o întreba Angel, iar Rosie dădea din cap. "Ești sigură?" o mai tachina Angel, iar Rosie ridica unul din picioarele din față, clănțănindu-și dinții. În Clearville, aflat la sud de Portage, Angel o călărea pe Little Rose la parade, ducând steagul american al familiei.

În 2002, un reprezentant al unei companii de gaz le-a bătut la ușă și le-a cerut lui Angel și soțului ei Wayne să concesioneze drepturile pentru gaz de la ferma lor de 115 hectare corporației energetice PG&E (Pacific Ga & Electric) din San Francisco. La început, a fost politicos dar apoi a început să-i intimideze. "Toți vecinii voștri au semnat. Dacă voi nu vreți, o să vă aspirăm pur și simplu gazul de sub pământ." Poate din oboseală și lipsă de informare (aproape nimeni din afara industriei nu știa atunci nimic despre fracturarea hidraulică de mare intensitate), au fost de acord. Forajul a început în 2002 pe pământul vecinilor iar din 2005 la familia Smith.

Pe 30 Ianuarie 2007, Little Rose s-a clătinat, a căzut și nu s-a mai putut ridica. Picioarele ei se mișcau spasmodic. Când Wayne și Angel au ridicat-o în poziție verticală, ea a căzut din nou. "Am sunat toți veterinarii din cartea de telefon", precizează Angel. "Toți mi-au spus: Împușc-o". Cuplul nu a suportat ideea. După două zile, un vecin a împușcat-o. "A fost decizia noastră", spune Angel, iar vocea i se pierde. "A fost prietena mea cea mai bună. "

Curând vitele soților Smith au început să prezinte simptome similare. Cele care nu au murit au început să avorteze sau să fete viței morți. Au murit și toate găinile. La fel și pisicile din hambar. Și trei câini dragi, nici unul din ei bătrân și sănătoși înainte de asta. Un studiu din 2012 al lui Michelle Bamberger și al profesorului de farmacologie de la Universitatea Cornell, Robert Oswald, indică faptul că, în câmpurile de gaz, există simptome tipice la animale și adesea servesc drept semnale timpurii de avertisment pentru bolile ulterioare ale stăpânilor.

Familia Smith a cerut DEP să le testeze apa. Agenția le-a spus că apa era bună de băut dar Angel Smith precizează că testarea ulterioară de către investigatori de la Universitatea de Stat din Pennsylvania a demonstrat niveluri ridicate de arsenic.

Între timp, cuplul a început să sufere de dureri de cap, sângerări nazale, oboseală, iritații ale gâtului și ochilor și respirație sacadată. Burta lui Wayne a început să se umfle ciudat, cu toate că, spune Angel, el nu era un om voinic. Radiografiile lui la plămâni au arătat cicatrici și depozite calcinoase. O analiză a sângelui a arătat ciroză la ficat. "Nu-l mai lăsa să bea", a spus medical care a tras-o deoparte pe Angel după ce au venit rezultatele. "Wayne nu bea", a replicat ea. Nici Angel, acum în vârstă de 42 de ani și cu boală a ficatului, nu bea.

Până să înceapă să moară animalele, au fost forate 5 sonde de înaltă intensitate pe pământul vecinilor. În curând, apa a început să facă bule sub podeaua hambarului și o lucire uleioasă însoțită de spumă a apărut pe iazul lor. În 2008, o stație de compresoare a fost construită la o distanță de 800 de metri. Aceste instalații, care comprimă gazul natural pentru transportul prin conducte, emit carcinogeni cunoscuți și toxine precum benzenul și toluenul.

Soții Smith spun că alți oameni cunoscuți din Clearville au avut probleme de sănătate similare, la fel și animalele lor. O vreme au crezut că problemele propriilor animale au luat sfârșit dar în februarie trecut au avortat câteva vaci. Cuplul ar vrea să se mute dar nu poate. Nimeni nu le va cumpăra pământul.

Muzeul fracturării

Spre deosebire de familia Smith, David și Linda Headley nu și-au concesionat pământul. În 2005, când și-au cumpărat ferma din Smithfield, au ales să nu plătească pentru drepturile de gaz de sub pământul lor. Forajul de gaz puțin adânc cunoscut de părinții lor părea să fie o parte a unei vremi apuse iar cheltuiala nu părea să merite deranjul.

Cu dealurile și văile sale, pârâul care curgea pe pământul lor și izvorul care îi aprovizionau cu apă, proprietatea părea să fie perfectă pentru drumeții, înot și creșterea fiului lor Grant. Adam s-a născut după ce au început necazurile.

Abia ce a terminat cuplul achiziția, că buldozerele s-au și instalat. Proprietarul anterior concesionase drepturile de gaz fără să le spună. Și astfel s-au trezit, după cum aveau să spună mai târziu, simpli "îngrijitori" pe o proprietate corporatistă.

Astăzi, proprietatea familiei Headley este un fel de muzeu al fracturării. Sunt 5 sonde, toate cu bazinele aferente care separă lichidele de gaz și un bazin mare unde este depozitat lichidul de la fracturare. Patru din cele cinci sonde sunt de volum mic și verticale, folosind o tehnologie de fracturare care precedă metoda intensă din prezent. La câteva minute de mers de la ușa soților Headley se află o sondă de mare volum. A fost săpată o conductă chiar sub pârâul lor.

"Accidentele" au fost o constantă. Când sonda aflată cel mai aproape de casă a fost fracturată, izvorul lor, care abundase de vegetație, peștișori și insecte, s-a alterat. DEP le-a spus soților Headley, la fel ca și soților Smith, că apa e încă bună de băut. Dar, spune David, "tot ce era în izvor a murit și s-a făcut alb". "Adam abia se născuse. Nu aveam de gând să-mi expun copiii la așa ceva. "Timp de doi ani a transportat apă acasă cu cisterna de pe la rude și prieteni iar apoi s-a conectat la o conductă de apă din oraș.

Toate bazinele de decantare au avut scurgeri de reziduuri toxice pe pământul familiei Headley. Solul contaminat din jurul bazinului mare a fost depozitat succesiv în containere și într-o groapă deschisă în apropierea unei sonde. Soții Headley au implorat DEP să îl ia de acolo. David spune că un reprezentant al agenției le-a spus că deșeul va trebui să fie testat mai întâi pentru radioactivitate. În cele din urmă, o parte din el a fost luat de acolo; restul a fost îngropat în pământul familiei Headley. Testul pentru radioactivitate este încă în așteptare, cu toate că David are propriul contor Geiger care a măsurat niveluri ridicate la locul sondei.

O organizație de mediu independentă, Earthworks, a inclus familia Headley printre cele 55 de gospodării pe care le-a examinat într-un studiu recent al problemelor de sănătate din apropierea instalațiilor de gaz. Testarea a arătat niveluri ridicate de contaminare în aerul familiei Headley, inclusiv clorometan, o neurotoxină, și tricloroetan, un carcinogen cunoscut.

Poate că mai ilustrativ este simplul fapt că toți cei din familie sunt bolnavi. Grant, în vârstă de 17 ani, are iritații care, la fel ca ale lui Randy Moyer, apar periodic pe diverse părți ale corpului. Adam, de 4 ani, suferă de crampe stomacale care îl fac să țipe de durere. David spune că el și Linda au amândoi "dureri articulare teribile. E ceva ciudat, cotul stâng, șoldul drept, apoi te simți bine vreo trei zile și iar o iei de la capăt." La 42 de ani, fără nici o experiență de artrită sau astm în familie, Linda a fost diagnosticată cu amândouă. Cu toții au sângerări nazale—inclusiv caii.

La cinci ani de la goana după gaz în șistul Marcellus din această parte a Pennsylvaniei, simptome ca ale lui Randy Moyer, ca ale familiei Smith și familiei Headley sunt tot mai întâlnite. Copiii au probleme pe care cei tineri nu le au aproape deloc, precum dureri articulare sau stări de uitare. Tulburările la animale și decesele sunt larg răspândite. Studiul Earthworks sugerează că traiul aproape de infrastructura câmpului de gaz crește severitatea a 25 de simptome comune, inclusiv iritațiile pielii, dificultatea în respirație și amețeala.

Nu vă așteptați la protecție

Informatorii DEP au dezvăluit că agenția restrânge intenționat testarea chimică spre a reduce dovezile de vătămare ale proprietarilor. Un rezident din districtul Washington din sud-vestul Pennsylvaniei dă în judecată agenția pentru că nu a investigat complet contaminarea aerului și a apei legate de foraj, care, spune ea, au îmbolnăvit-o. Legat de proces, reprezentantul democrat al statului, Jesse White, a cerut ca statul și agențiile federale să investigheze DEP pentru "proastă administrare și fraudă".

În absența oricărei protecții adevărate din partea statului, oamenii de știință independenți au fost lăsați să umple golul. Dar pe măsură ce industria se îndreaptă înainte, potrivirea simptomelor cu potențialele efecte este un efort care are de recuperat constant. Un studiu din 2011 făcut de Theo Colborn, fondatorul Endocrine Disruption Exchange și câștigător al Premiului Consiliului Național pentru Știință și Mediu, a identificat 353 de chimicale industriale care pot răni pielea, creierul, sistemele: respirator, gastro-intestinal, imun, cardiovascular și endocrin (producția de hormoni). 25% din chimicalele descoperite de studiu pot cauza cancere.

David Brown este un toxicolog veteran și consultant pentru o organizație independentă de sănătate a mediului: Proiectul pentru Sănătatea Mediului din Sud-vestul Pennsylvaniei. Potrivit lui, există patru căi de expunere la chimicalele câmpurilor de gaz: apa, aerul, solul și hrana. Cu alte cuvinte, practic tot ce ne înconjoară.

Expunerea prin apă provine din băut, dar dușul și baia fac posibilă expunerea la apă prin piele și prin inhalarea vaporilor de apă. "Expunerea prin aer este și mai complicată", precizează Brown. Impacturile aerului contaminat, de exemplu, sunt mai mari în timpul activității intense. "Copiii care aleargă", menționează el, "sunt mai predispuși la expunere decât oamenii în vârstă." Ceea ce complică și mai mult apariția toxicologiei sunt chimicalele care nu acționează ca un singur agent, ci într-o armonie. "Prezența unui agent", spune Brown, "poate crește toxicitatea altuia de câteva ori. "

Brown deplânge eșecurile guvernului de a acorda atenție cererilor de ajutor ale cetățenilor. "Nimeni nu întreabă 'Ce ți s-a întâmplat? Mai sunt și alți oameni afectați în zona ta? ' Predau etica. Există un nivel de responsabilitate morală pe care ar trebui să-l avem la nivel național. Pare că ne-am decis că avem atâta nevoie disperată de energie... încât am identificat într-un mod aproape pasiv indivizi și regiuni pe care să le sacrificăm."

Cercurile încrederii

Nici o persoană intervievată din comunitățile afectate de fracturare în sud-vestul Pennsylvaniei nu-și mai bea propria apă. De fapt, tind să mă gândesc la o ladă de Poland Spring ca la un dar de casă nouă mai bun decât oricare vin (și nu sunt singura care gandeste in acest fel). Respiratul aerului este dintr-un alt univers al riscului. Nu poți îmbutelia aer curat, dar poți dona epuratoare de aer, așa cum face o persoană intervievată, care preferă să rămână anonimă.

Gândiți-vă la această persoană ca la creatoarea a ceea ce un nou prieten din Pennsylvania numește "cercurile încrederii". Industria energetică scindează comunități și familii în facțiuni militante. Astfel de ostilități sunt ușor de găsit, dar în mijlocul catastrofei am descoperit și sprijin reciproc și o reînviere a instinctului uman pentru intrajutorare.

Ron Gulla, un vânzător de echipament greu John Deere, este mânat de mânie față de corporația care i-a distrus solul—ferma lui a fost a doua din Pennsylvania care a fost fracturată—dar și de atasamentul profund pentru pământul său: "O fermă e ca și cum ai crește un copil. Ai grijă de ea, o crești și știi când sunt probleme."

Gulla o creditează pe Barbara Arindell, fondatoarea primei organizații anti-fracking din țară, Damascus Citizens for Sustainability din Pennsylvania, ca fiind cea care l-a educat cu privire la pericolele realizărilor industriei. Acum, el este o figură centrală într-o rețea tot mai mare de oameni care devin proprii lor documentariști. Toți cei pe care i-am intervievat au venit cu dovezi pe care să mi le arate: fotografii, materiale video, știri noi și propriile lor înregistrări scrise ale evenimentelor.

Mai mult decât atât, în mijlocul evenimentelor în desfășurare, mulți au devenit activiști. Linda Headley și Ron Gulla, de pildă, au mers împreună cu alți cetățeni din Pennsylvania la Albany pentru a avertiza oficialii statului New York să nu sprijine fracturarea. "Mulți oameni au spus, 'De ce nu vă delimitați de asta?' " spune Gulla. "[Dar] Am fost învățat să cred că dacă e ceva greșit, trebuie să-l aduci în atenția oamenilor. "

"Trebuie să crezi că lucrurile se întâmplă cu un motiv", spune David Headley. "A adus atât de mulți oameni împreună, pe care înainte nu-i cunoșteam. Faci aceste întâlniri și lupți pentru o cauză comună și te simți atât de apropiat de oamenii cu care lucrezi. Inclusiv voi, reporterii. Ne-a făcut să fim o mare familie. Cu adevărat. Crezi că ești singur și brusc apare cineva. Dumnezeu trimite îngeri mereu. "

Totuși, nu faceți greșeli: aceasta este o urgență de sănătate publică alarmantă și în creștere. "La fel ca și mutarea unor comunități întregi sau interzicerea fracturării, stoparea expunerii din aer nu poate fi realizată", a menționat David Brown într-un apel către statul New York. "Singura noastră opțiune în districtul Washington… a fost să încercăm să găsim moduri prin care locuitorii să reducă expunerea și să-i avertizăm când aerul este periculos de respirat."

În golul lăsat de nereușitele statului de a oferi protecție celor care locuiesc în zonele de fracturare, voluntarii, experții precum Brown și organizațiile tinere precum Proiectul pentru Sănătatea Mediului din Sud-Vestul Pennsylvaniei au devenit noii apărători ai sănătății cetățenilor. Numărul crescând de victime ale fracturării, inclusiv Angel și Wayne Smith, dau de asemenea în judecată corporațiile de gaz. "Dacă m-aș putea întoarce în 2000, le-aș arăta capătul drumului și le-aș spune: Nu vă mai întoarceți!" , mi-a spus Angel. "Dar acum suntem în situația asta. Luptăm și mergem mai departe."


Traducere de Alina Vizitiu

  • Adauga legatura catre:
  • facebook.com
 

Comentarii