Sunteţi de acord cu exploatarea gazelor de şist ?

Conferinta la Barlad: posibile consecinte catastrofice ale fracturarii hidraulice, pe termen mediu si lung- dr.ing. Mircea Ticleanu, director stiintific al Institutului Geologic Roman

Ştiri » Conferinta la Barlad: posibile consecinte catastrofice ale fracturarii hidraulice, pe termen mediu si lung- dr.ing. Mircea Ticleanu, director stiintific al Institutului Geologic Roman

2014-07-16 23:47

Exploatarea gazelor de sist prin fracturare hidraulica:

consecinte catastrofice pe termen mediu si lung

 

18 iulie 2014

Casa de Cultura “George Tutoveanu”, Barlad

 

Conferentiar: dr ing Mircea Ticleanu, director stiintific al Institutului Geologic Roman

Organizator: Grupul de Initiativa al Societatii Civile Barladene (GISCB)

Inregistrare: http://www.b-o.ro/Evenimente-1687-Conferinta_Exploatarea_gazelor_de_sist_prin_fracturare_hidraulica_posibile_consecinte_catastrofice_pe_termen_mediu_si_lung__Prezinta_dr__Mircea_Ticleanu_director_stiintific_al_Institutului_Geologic_Roman__18_Iulie_20.html

Textul urmator este adaptat folosind inregistrarea conferintei si prezentarea in engleza.

 

Ing. Ovidiu Tiron (GISCB): Avem onoarea astazi de a-l avea ca invitat pe dl Mircea Ticleanu, directorul stiintific al Institutului Geologic Roman, o persoana autorizata, competenta, care impreuna cu alti colegi ai domniei sale a publicat de curand o lucrare in care a aratat posibilele efecte nocive ale metodei fracturarii hidraulice, subiect foarte dezbatut pe plan national si international.
Va invit sa urmarim cu atentie ce ne va prezenta dl doctor geolog Mircea Ticleanu.

Dr. ing. Mircea Ticleanu: Va multumesc pentru prezenta si imi cer scuze pentru ca prezentarea este scrisa in engleza, a fost facuta pentru simpozionul de la Albena in Bulgaria, la sfarsitul lunii iunie, dar o voi folosi doar pentru a urmari ideile de baza.


Titlul lucrarii are in vedere posibile efecte grave, chiar catastrofale, ale acestei metode de exploatare, pe termen mediu si lung. In general se discuta despre efectele pe termen scurt, acestea sunt foarte cunoscute, dar pana acum mai putin s-a avut in vedere ce se intampla pe termen mai indelungat.

Articolul are drept coautori doi colegi de la Institut [Radu Nicolescu, dr. Adriana Ion].
Lucrarea, publicata in volumul congresului de la Albena, a aparut obligatoriu sub sigla Institutului Geologic al Romaniei si poate fi citata de la data aparitiei volumului, in jur de 19 iunie.

Cuvintele cheie ale lucrarii se refera la 'fluidele de fracturare', la notiunea de 'roci-mama',
la fluid care revine la sonda, numit in general 'apa de circulatie inversa', care este un termen impropriu, mai corect ar trebui denumit 'apa de refluxare'. Mai apar cateva sintagme precum 'echilibru dinamic al rocilor', notiunea de 'microseism' si 'sisteme de falii'.

Punctul de plecare al sintezei facute de noi este urmatorul:
in cea mai mare parte (50-90% ape cu aditivi toxici), apele contaminate folosite in fracturarea hidraulica nu revin la suprafata.

Acesta e lucrul cel mai important in toata expunerea si consideram ca prea putin se discuta despre ce se intampla cu aceste ape, care sunt efectiv abandonate, sub toate aspectele. Chiar se considera ca, daca, cantitatea de fluide care revine la suprafata este mai mica (sub 10%), lucrurile sunt foarte bune pentru activitatea de exploatare.

Insa, cu cat sunt mai mici cantitatile de ape reziduale revenite la suprafata, cu atat vor fi mai mari problemele de mediu pentru viitor. Aceste fluide toxice sunt 'depozitate' in rocile-mama afectate de fracturare, acestea fiind roci argiloase, bogate in substante organice. Insa fluidele de fracturare pot atinge suprafata pamantului pe termen mediu si lung pe diferite cai si din diverse cauze.

[Min 4:10] Inainte de a prezenta efectele (nefavorabile) pe termen scurt si mediu ale acestei metode, trebuie sa luam in consideratie si faptul ca insusi procesul de explorare poate sa conduca la efecte de poluare. Este mai ales cazul rocilor neconsolidate de tipul nisipurilor si pietrisurilor care pot sa absoarba fluide de foraj. De asemeni, mai este vorba de situatia mai grava cand anumite pachete de roci carbonatice, respectiv de calcare cu sisteme carstice mai mult sau mai putin dezvoltate, pot absorbi cantitati mari de fluid de foraj care va fi distribuit apoi in suprafata rocilor. Iata niste exemple de depozite care pot sa absoarba cantitati relativ mari de fluid de foraj de tipul pietrisurilor, gresiilor si nisipurilor.

In imaginea urmatoare sunt exemple de pachete, coloane stratigrafice reale din diverse locuri ale platformelor din tara noastra, in care pana la roca tinta, care se afla undeva la baza coloanei, apar nivele destul de groase [in culoarea bleu si siclam, n.n.] de depozite calcaroase care pot avea goluri carstice, periculoase si pentru etapa de explorare si pentru etapa de exploatare.

O alta situatie (din zona Bucurestiului): in niste coloane imaginare se vad doua pachete distincte de calcare destul de groase care pot fi strabatute iar roca tinta se afla de asemeni la baza coloanei.

Efecte negative sigure pe termen scurt

Înainte de a ne imagina ce se întâmplă cu efectele pe termen mediu şi lung, să trecem relativ repede în revistă ceea ce deja se cunoaşte, deci efectele negative sigure pe termen scurt.
1. Primul lucru care poate fi luat în discuţie şi care nu poate sub nici o formă să fie desconsiderat este faptul că
procesul de exploatare începe efectiv cu transformarea sigură a unor cantităţi foarte mari de ape potabile sau ape industriale – în principiu ape curate- în fluide de fracturare toxice, care vor fi folosite apoi în exploatare. Deci un lucru sigur.
2. Al doilea lucru sigur este acţiunea distructivă asupra argilitelor care sunt fracturate prin această metodă. Deci sigur echilibrul lor dinamic este distrus, ele sunt puternic afectate de procesele de fisurare şi de fracturare. În pincipiu este vorba de roci-mamă de petrol, în care evoluţia materiilor organice nu a ajuns la stadiul de petrol şi de gaze. Sunt faze anterioare de dezvoltare a materiilor organice.
3. Un alt aspect care nu este avut în vedere este acela că efectiv rocile atacate de fracturare se transformă în nişte acvifere îmbibate cu materiale toxice, cu lichide toxice. Deci efectiv se crează artificial, pe cale antropică, involuntar- deci nu este dorinţa celor care exploatează- se crează nişte acvifere de tip fisural, care sunt îmbibate cu aceste lichide de fracturare. Deci, un rezultat concret, palpabil, dar trecut cu vederea în general şi care este cheie în toată discuţia noastră este această acţiune involuntară a celor care exploatează.
4. Pot fi trecute în revistă alte importante fenomene sigure care se petrec, şi anume: un lucru care este foarte uşor trecut cu vederea – ici colo este atins sub diverse aspecte- este acela că depozitele care se află între stratele afectate de fracturare şi suprafaţa terenului îşi pierd echilibrul dinamic pe care îl au. Deci echilibrul lor dinamic este perturbat prin nenumăratele microseisme care au loc. Pot să apară la nivelul lor fisuri noi, pot să apară chiar mici falii – nu se ştie precis- dar 100% echilibrul lor dinamic este afectat. Dacă ne referim la depozite cu un echilibru dinamic mai precar, cum sunt în general depozitele slab consolidate de tipul nisipurilor sau pietrişurilor, dar şi a calcarelor cu cavităţi carstice, atunci ne putem imagina că în cazul lor, situaţiile nefaste sunt mai evidente.
5. Alte forme sigure sunt deja atestate prin studii legate de aşanumita poluare cu metan care apare în apropierea sondelor de exploatare şi care în anumite zone a atins chiar şi cele mai superficiale nivele cu ape potabile, respectiv acviferele, şi sunt situaţii în care este notată poluarea cu metan chiar a pânzelor freatice.

6. Suplimentar mai pot fi trecute în revistă alte lucruri iarăsi sigure în toată operaţiunea de fracturare.
-Să ne gândim la numărul mare de microseisme cu efecte foarte diverse.
-Au avut loc deversări de fluide de fracturare care au revenit la suprafaţă.
-Au fost pulverizări de lichide de fracturare în aer, contaminări severe în zona solurilor şi în primul rând contaminarea aerului, cazuri de contaminare cu metale grele şi cu elemente radioactive.
Materia organică asociată argilitelor care sunt atacate prin fracturare poate fi adesea asociată cu elemente radioactive care pot fi antrenate în aceste fluide de fracturare şi apoi pot apărea în fluidele de refluxare.
-Mai pot fi adăugate şi altele: suprafeţele agricole acoperite, distrugerea infrastructurii cu transporturi foarte grele ş.a.m.d.
7. Iarăşi, mai avem un lucru pus de noi prima dată în mod serios în discuţie: este faptul că toate zonele afectate de exploatarea prin fracturare hidraulică, efectiv pot fi considerate scoase din circuitul de cercetare în viitor. În sensul că, dacă avem în viitor, în perspectivă, alte substanţe pe care vrem să le cercetam prin explorări, vom fi în situaţia să avem surprize foarte mari, în zonele acestea ar putea să fie chiar zone interzise pentru exploatare sau pot fi considerate zone de foarte mare risc pentru exploatare. În cel mai grav caz este posibil să se ţintească acvifere aflate sub suprafaţa terenului care între timp să fie deja poluate cu lichide de fracturare care încet-încet, de-a lungul timpului se îndreaptă spre suprafaţă.

Efecte pe termen mediu si lung

Acum trecem la alte aspecte importante şi anume la cel evidenţiat în principal de noi şi anume faptul că pot exista efectiv,  fără dubiu, poluări ale depozitelor aflate între argilitele afectate de poluare şi suprafaţa terenului, in timp îndelungat, după abandonarea exploatării. Deci în timp mai mult sau mai puţin îndelungat, pot fi efecte pe termen mediu şi de asemenea pot fi efecte pe termen lung. Vom trece în revistă aceste aspecte:
1.Principalul fenomen care poate fi luat în consideraţie în acest sens este aşa zisa migraţie geochimică a apelor contaminate către suprafaţă. In primul rând se discută despre migraţia de-a lungul planurilor de falie care afectează aceste depozite, dar noi venim cu ideea că nu trebuie discutat numai de falii izolate, ci practic de toate sistemele de falii care afectează depozitele de peste stratele exploatate. Chiar în zonele de platformă, care în general sunt considerate mai puţin afectate de falii precum cele din zonele montane, există totuşi o mulţime de falii de diverse orientări, care cu sărituri mai mari sau mai mici afectează aceste depozite.

2. Al doilea fenomen care se poate petrece este acela că de-a lungul coloanelor de sondă abandonate după exploatare, cimentul poate să se deterioreze pe 2 căi: o dată în timp, prin degradare obişnuită, normal acceptată în general, şi a doua prin fisurare legată de seismele care apar ulterior exploatării. Deci o dată ne putem aştepta ca fluidele toxice de fracturare să se îndrepte spre suprafaţă pe sistemul de falii, şi în al doilea rând de-a lungul acestor coloane de sondă. În situaţia extremă, ne putem imagina că cele mai multe dintre fostele sonde de exploatare devin surse antropice permanente de ape contaminate.

În timp, lucrurile se desfăşoară în felul următor: în primul rând, dacă aceste fluide se îndreaptă spre suprafaţă, pot fi atacate acviderele de adâncime, deci depozitele poroase sau fisurate sau cu cavităţi de genul calcarelor încet-încet pot fi contaminate cu fluide de fracturare. Deci ele sunt primele care pot să fie afectate.
Într-un stadiu mai avansat, pot intra în discuţie apele freatice, deci nivelul de acvifere caare se află deasupra primului nivel impermeabil de la suprafaţa pământului şi este un lucru grav pentru că de aici se alimentează majoritatea localităţilor şi în prezent, iar ultimul stadiu de poluare posibil de imaginat este cel în care anumite puncte ale reţelei hidrografice sunt contaminate cu fluide de fracturare sau cu gaze asociate fostelor exploatări, în principiu cu metan, dar şi cu alte gaze posibile.

Iarăşi un lucru care este foarte puţin avut în vedere este faptul că după exploatare cutremure majore pot să grăbească în mod dramatic apariţia la suprafaţă a apelor contaminate. Se ştie că la cutremure foarte mari -nu trebuie neapărat să fie de maxim maximorum ca magnitudine faţă de ceea ce ştim noi în domeniul paleoseismicii- dar la cutremure de genul celui care a fost la noi în ˈ77 au existat zone de câmpie în care ape subterane au ţâşnit până la suprafaţă de la acvifere aflate mai în adâncime. Într-o situaţie mai gravă ne putem imagina că în loc de ape obişnuite sau de tulburări ale acviferelor clasice avem ape cu fluide de fracturare, deci ape toxice.
Iarăşi, se pierde din vedere faptul că lucrurile nu sunt atât de liniştite la suprafaţa pământului cum se consideră în mod obişnuit, deci există o grămadă de pericole care ne pasc pe termen mai scurt sau pe termen mai îndelungat, care, în situaţia în care noi avem zone în care tot subsolul este în întregime îmbibat cu acvifere toxice, de tipul de care vorbeam- antropice- la şocuri cu totul ieşite din comun suntem absolut expuşi, pentru că atunci lucrurile depăşesc cutremurele cele mai puternice şi apariţia apelor contaminate la suprafaţă s-ar putea să fie un lucru mult mai uşor de realizat.
Am făcut o listă provizorie- cam ce lucruri pot fi avute în vedere în acest sens: în principal e vorba de aşanumitele fenomene Heinrich, mai puţin cunoscute, poate fi vorba de ciocniri cu meteoriţi mai importanţi sau o ciocnire cu un asteroid; de asemenea pot fi avute în discuţie fazele tectonice. Avem aici o schemă în care se poate presupune o periodicitate de 3500 de ani pentru aceste prime evenimente de care vorbeam-aşa numitele evenimente Heinrich. Dacă faţă de schema clasică, care ar avea un număr de 6 sau 7 evenimente tipice, ne imaginăm o calibrare mai precisă, ajungem la concluzia că anumite fenomene care s-au petrecut şi sunt foarte bine cunoscute în trecutul istoric (de ex. explozia
Calderei Tera Santorini din Grecia) ar putea să fie considerat chiar ultimul eveniment de acest tip. Deci şocul care a afectat pământul a fost suficient de puternic să declanşeze o explozie de tipul Calderei din Marea Egee, foarte bine cunoscută. În timpul nostru, o asemenea explozie ar putea să fie de ex. de tipul mega vulcanului din Yellowstone din America de Nord, cu consecinţe absolut catastrofale. În zilele noastre ar figura ultimul termen posibil al acestor tipuri de evenimente şi este posibil ca ceea ce maiaşii considerau sfârşitul lumii -şi aveau ei nişte calcule- să aiba în vedere tocmai o peridicitate de acest tip (nu ştim cum s-a putut ajunge la aşa ceva). Noi avem părerea că evenimentul care ar trebui să fie în zilele noastre nu se mai petrece. E un lucru foarte complicat aici de discutat, dar trebuie în continuare avut în vedere.

Alte evenimente foarte importante care trebuiesc avute în vedere sunt aşa numitele faze tectonice. Aici avem efectele de cutare a stratelor, ale ultimei faze puternice de tot care a afectat globul terestru şi care a fost definită în spaţiul carpatic datorită efectelor deosebite pe care le-a avut şi în imaginea pe care o vedem aici avem cu albastru sare, o sare veche miogenă care în urma şocurilor de natură tectonică care au afectat zona de curbură a Carpaţilor a ajuns în toate structurile cutate foarte complicate şi în situaţia de a ajunge chiar la suprafaţă. Asociată cu o plasticitate ieşită din comun, care a fost asociată cu aceasta fază tectonică. Dacă noi suntem în situaţia ca suprafeţe foarte mari ale globului terestru să le avem afectate de acvifere de acestea încărcate cu lichide de fracturare, atunci ne putem imagina ca la o fază tectonică marea lor majoritate să poată să atingă în timp record suprafaţa şi să avem probleme extraordinar de mari.

Mai există iarăşi un tip de şocuri care afectează globul terestru, sunt nişte faze tectonice care după noi sunt asociate cu nişte pulsaţii ale sistemului solar (am avut mai multe lucrări pe această direcţie şi am reuşit să stabilim în valori absolute care sunt înregistrate aici în milioane de ani momentele în care globul terestru este supus la nişte şocuri mai mici decât faza valahă pe care am avut-o în vedere în slide-ul anterior). În acest sens este important de avut în vedere că următoarea fază tectonică pe acest tip de cicluri va avea loc, după noi, peste 820 000 de ani, deci nu peste mult timp dacă ne gândim în termeni geologici şi este de presupus că la o astfel de fază cel puţin după efectele pe care le avem pe toată seria de faze până pe vreo 23 de milioane de ani să ne imaginăm că practic aproape tot ce este construit de om la suprafata pamântului s-ar putea să fie făcut pulbere şi să nu mai rămână absolut nimic. Practic aceste faze tectonice se asociază cu celebrele extincţii care sunt cunoscute de-a lungul istoriei pământului şi care au condus câteodată la dispariţia a 90% din fauna terestră- marină şi de uscat. Dar în principal fauna marină.

Pe fondul acestei discuţii avem un sprijin foarte important din partea unui coleg geofizician care a fost şi salariat al insitutului nostru- numele său este Nicolae Heredea- şi care a analizat până la începutul anului 2014 cam tot ce a putut să aibă ca material de studiu în acest sens şi dânsul ajunge la concluzia că de fapt nci măcar nu este vorba de ceea ce ni se prezintă nouă că este vorba de o exploatare, ci de faptul că în realitate lucrurile stau cu totul altfel, lucrurile sunt cu mult mai grave şi dânsul presupune că totul se bazează pe nişte reacţii chimice, deci nu neapărat pe fracturare hidraulică. Consideră că în aceste depozite, în argilitele acestea, cantitatea de gaze naturale este mult mai mică decât ceea ce se exploatează. Şi atunci, surplusul de gaze care apar totuşi în exploatări practic nu pot fi explicate decât printr-o reacţie dintre materia organică conţinută de aceste depozite şi reactivii care sunt introduşi prin această metodă. În acest caz n-ar mai fi vorba de o exploatare efectivă a unor gaze naturale ci practic de fabricarea unor gaze abiotice, deci metanul care ar apărea în aceste exploatări nu ar fi de natură biotică, ci abiotică. În acest sens e vorba practic de fabricare de gaz, dânsul vorbeşte de reactoare chimice subterane, incontrolabile, foarte periculoase şi practic în situaţia în care avem mai multe reactoare, respectiv mai multe sonde extinse pe un spaţiu mai larg, se poate vorbi de un combinat chimic efectiv.

Iarăşi un lucru foarte important este acela că depozitul afectat de fracturare nu mai poate fi considerat o rocă naturală. Efectiv nu mai rămâne după dânsul nimic natural. În zona afectată e vorba de o mixtură între roca distrusă şi fluide toxice. După care îşi imaginează migrarea geochimică a acestor fluide către suprafaţă în timpi geologici.

Am repetat doar ideea că efectiv nu mai rămâne nimic natural la nivelul depozitelor afectate în subteran, şi este vorba de nişte deşeuri toxice care sunt pînă la urmă păstrate în subteran pe termen nedefinit.

Concluzii

În final, avem câteva concluzii. Cea mai importantă dintre toate este aceea că avem tot dreptul să privim fără rezerve această aşa zisă metodă de exploatare ca pe o intervenţie antropică foarte agresivă asupra mediului geologic şi hidrologic care ar putea să conducă la consecinţe foarte grave în viitorul foarte îndepărtat; dar care şi pe termen mediu produce o mulţime de efecte deja foarte binecunoscute. Ceea ce este foarte interesant este că, cercetând toată literatura care priveşte vechea fracturare sau fisurare hidraulică de volum mic care s-a practicat şi la noi dar nu asupra rocilor mamă cum e cazul aici, ci asupra rocilor în care se acumulează petrolul şi gaze naturale (practicată la noi din anul 1955, în general ascunsă de petrolişti), această metodă este considerată un regim tehnologic incorect. Deci după anul ˈ55 în toate lucrările care au apărut, prin 1964 încă, efectiv asemenea tipuri de metode erau considerate în domeniul regimului tehnologic incorect.

Acum, în final să reluăm toate efectele negative nedorite de nimeni, care sunt asociate fără nici un fel de dubiu cu această aşa zisă metodă de exploatare.

1. Deci primul lucru ar fi convertirea unei cantităţi foarte mari de fluide, de lichide, de ape curate, respectiv de ape potabile sau de ape industriale în lichide toxice de fracturare.

2. Al doilea aspect este distrugerea ireversibilă a mediului geologic la nivelul argilitelor atacate de fracturare prin presiuni foarte mari care depăşesc în mod curent 1000 de atmosfere.

3. Al treilea aspect este apariţia de acvifere antropice de tip fisural îmbibate cu substanţele toxice folosite în procesul de fracturare.

4. Aspectul următor este perturbarea sigură a echilibrului dinamic al depozitelor aflate între stratele afectate de fisurare şi suprafaţa terenului. Aici mai apar şi alte fenomene de destabilizare a suprafeţei terenului care sunt asociate cantităţilor foarte mari de gaze care sunt extrase din subteran, din subsol, situaţie care este cunoscută şi la zăcămintele de clasice de petrol şi cele de cărbune, deci nu ar fi un lucru ieşit din comun.

5. Aspectul următor care a fost în general trecut cu vederea este faptul că aceste zone ar putea să fie în viitor interzise oricăror alte tipuri de exploatare a altor substanţe utile de tipul apelor termale, de tipul apelor minerale,de orice natură, sau al acviferelor, sau al oricăror alte substanţe. S-ar putea să fie cu probleme foarte mari sau imposibil să fie atacate.

Trebuie să mai avem în vedere: cele două căi principale prin care fluidele de fracturare pot ajunge la suprafaţă:

  • una este deplasarea, migrarea geochimică de-a lungul sistemelor de falii care afectează depozitele de peste stratul afectat

  • a doua este pericolul pe care îl reprezintă absolut toate sondele abandonate; cu cât trece mai mult timp, cu atât ele pot deveni un pericol mai mare.


 

În acest sens, pe termen mediu şi lung, lucrurile vor sta în felul următor (cel puţin din punct de vedere teoretic): pot fi contaminate acvfirele de adâncime pe rând, pot fi contaminate în final apele freatice, urmează poluarea unor puncte din reţeaua hidrografică şi prin aceasta poluarea altor acvifere din aval şi poluarea unor largi suprafeţe prin poluarea solului.

Iarăşi, este important de reţinut în acest context faptul că niste cutremure ulterioare exploatării, mai ales cele de magnitudini mai mari, pot să faciliteze apariţia la suprafaţă a fluidelor de fracturare, iar cutremurele extrem de puternice sau situaţii cu totul ieşite din comun de natură geologică ar putea să creeze catastrofe deosebite pe arii foarte mari, cu apariţii frecvente de fluide de fracturare toxice până la suprafaţa terenului, până la nivelul solurilor.

Dacă scoatem din discuţie orice aspect economic legat de fracturarea hidraulică, putem să avem iarăşi o perspectivă care ne îngrijorează- faptul că exploatarea hidraulică de mare volum ar putea să fie considerata ca o activitate susţinută şi foarte importantă de poluare a subsolului. Deci ca o activitate de poluare susţinută a depozitelor care sunt afectate prin fracturare hidraulică. Totul este agravat de faptul că ne aflăm în situaţia unor acvifere îmbibate cu substanţe toxice, substanţe rezultate pe de o parte din ceea ce se introduce în compoziţia lichidelor de fracturare, iar pe de altă parte ceea ce apare din reacţiile care au loc între aceste fluide şi mediul geologic afectat de exploatare.

În încheiere vă mulţumesc mult penttru prezenţă şi pentru atenţie. Vreau să mai spun legat de aceste aspecte că tot ce este trecut acum în revistă în viteză foarte mare, poate fi dezvoltat capitol cu capitol de data asta cu date foarte concrete, cu lucruri foarte bine măsurate şi prezente deja în studii cunoscute şi care pot să dezvolte foarte mult această primă schema generală trecută de noi în revistă în varianta cât mai scurtă cu putinţă, ca să ne putem da seama cum stăm în general în momentul în care luăm atitudine împotriva unui astfel de tip de exploatare, să ştim foarte bine cu ce avem de-a face şi dacă s-a plecat pe un drum de acest tip, el va fi în continuare argumentat la nivelul cel mai serios cu putinţă.
Vă mulţumesc încă o data pentru atenţie şi pentru participare.

 

______________________

Nota: sublinierile si titlurile intercalate apartin editorilor site-ului. Atasate gasiti: articolul de la baza conferintei, in romana si engleza, prezentarea in limba engleza si afisul de la conferinta.

  • Adauga legatura catre:
  • facebook.com
 

Comentarii